“SUNT UN ORB “-HORATIU MALAELE

Recitalul este compus dintr-o pleiada de poezii. Malaele vorbeste de dragoste animaliera, picturala, de mama, de partid  prin versurile lui Nichita Stanescu, Teodor Paca, George Toparceanu, Emil Brumaru, Mircea Micu, George Tarnea, Geo Dumitrescu, Nazim Hicmet, Adrian Paunescu…

   Spectacolul “SUNT UN ORB” s-a născut din nevoia lui Mălăele de a comunica poeziile pe care le-a memorat până acum. „De poeÅ£ii pe care îi recit în acest spectacol mă leagă bucuria de a-i fi cunoscut, pe unii personal, pe alÅ£ii din cărÅ£ile bibliotecilor mele. Cu unii dintre ei am legat chiar o prietenie, cum este Emil Brumaru. El a fost un bun prieten. Åži cu Nichita Stănescu am fost un bun prieten în copilăria mea teatrală ÅŸi în maturitatea lui artistică. El a murit prea timpuriu. L-am cunoscut bine ÅŸi a fost un privilegiu pe care mi l-a oferit viaÅ£a. L-am cunoscut, mai apoi, pe George Tarnea. Nu sunt mândru de lucrurile astea, dar aÅŸa le-a aranjat Dumnezeu”, declara  actorul. El trece de la sinceritatea iubirii din “Uriasul” la revolta din “Un actor destul de fad”. Povesteste ca “Andromoaca mulge vaca, vaca linge Andromaca” dar isi si ‘canta iubita’  in “De mult negru”. Iti cutremura carnea cand vorbeste de parintii care ” ba n-aud, ba nu vad, ba fac pasii prea mici”  si razi ca tuta cand aflii cine e boul care iubea pe Luminita. Te trece prin toate starile…de ramai prost!