Ansamblul etnofolcloric Plăieșii a fost creat de Nicolae Gribincea la 15 ianuarie 1989 pe lângă Palatul Republican al Copiilor și Adolescenților din Chișinău, fiind conceput inițial ca un colectiv mixt de cântece și dansuri. În intervalul 1990 – 1999 a activat pe lângă Liceul Teoretic român-francez Gheorghe Asachi cu numele Stejăreii.
Din 1999 – până în 2015 a activat cu denumirea Plăieșii pe lângă Pretura sectorului Botanica a municipiului Chișinău. Din 2015 și până în prezent activează în calitate de colectiv profesionist în cadrul Direcției Cultură a municipiului Chișinău. La 26 februarie 2014 Ansamblul etnofolcloric,,Plăieșii'' a susținut un concert aniversar, la 25 de ani de activitate, cu genericul „Cât îi omul tinerel” la Palatul Național „Nicolae Sulac” din Chișinău. La 16 februarie 2017, în cadrul unui spectacol susținut la Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, Ansamblul etnofolcloric Plăieșii a lansat 2 albume: “La casa cu oameni buni” cu cântece de voie bună și pahar și albumul “Tot cu dragostea și dorul” construit pe lirica de dragoste cântată în grup bărbătesc.
Ansamblul etnofolcloric Plăieșii a devenit laureat al mai multor festivaluri raionale, municipal și republicane: “Să trăiți să înfloriți”, “Florile Dalbe”, “V-am ura v-am tot ura”, “La vatra horelor”, “Pentru tine Doamne”, “La onor, la datorie”, Suna tălăncuțele”, “Aprindeți luminile”, etc. A evoluat cu succes peste hotarele țării: 1989 – la Moscova, 1996, 1997 – București și Iași, 1998 – Milano, 2008 – Cernăuți, 2016 - Vilnius, Padova, Bologna
SURORILE OSOIANU
Din 1980 sunt membre ale ansamblului folcloric “Tălăncuța”, colectiv emerit al Republicii Moldova, apreciat pentru cântecele autentice pe care le au în repertoriu. Conducătorul ansamblului este Andrei Tamazlâcaru, maestrul care le-a călăuzit pe surori încă de la începutul carierei lor muzicale.
Surorile Osoianu sunt recunoscute ca fiind “cinci voci gemene” care au promovat și continuă să promoveze valoarea, autenticitatea folclorului românesc atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei.
Încă din perioada ocupației sovietice, surorile Osoianu au fost primele care au îndrăznit să aducă pe scenă cântecele pascale și colindele, primele care au adus poporului acest tezaur național.
Repertoriul Surorilor Osoianu include cântece de joc, colinde, cântece pascale, cântece de dragoste, balade și altele. Surorile Osoianu sunt în fruntea Studioului Folcloric “Iedera”, susținut de către Palatul Republican pentru Copii și Tineret “Arctico”. De asemenea, acestea sunt cunoscute ca fiind conducătoarele mai multor ansambluri folclorice de copii și tineret.
Din 1980 sunt membre ale ansamblului folcloric “Tălăncuța”, colectiv emerit al Republicii Moldova, apreciat pentru cântecele autentice pe care le au în repertoriu. Conducătorul ansamblului este Andrei Tamazlâcaru, maestrul care le-a călăuzit pe surori încă de la începutul carierei lor muzicale.
Surorile Osoianu sunt recunoscute ca fiind “cinci voci gemene” care au promovat și continuă să promoveze valoarea, autenticitatea folclorului românesc atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele ei.
Încă din perioada ocupației sovietice, surorile Osoianu au fost primele care au îndrăznit să aducă pe scenă cântecele pascale și colindele, primele care au adus poporului acest tezaur național.
Repertoriul Surorilor Osoianu include cântece de joc, colinde, cântece pascale, cântece de dragoste, balade și altele. Surorile Osoianu sunt în fruntea Studioului Folcloric “Iedera”, susținut de către Palatul Republican pentru Copii și Tineret “Arctico”. De asemenea, acestea sunt cunoscute ca fiind conducătoarele mai multor ansambluri folclorice de copii și tineret.
Satul Horești, este situat pe partea stângă a râului Prut și datează din anul 1538, aflându-se la 20 kilometri de granița cu România, mai exact de Vama Sculeni. Acesta este locul unde s-au cunoscut părinții surorilor, Constantin Osoianu (n. 28 decembrie 1930 – d. 23 noiembrie 1989) și Profira Osoianu, născuta Bobu (n. 3 mai 1936 – 6 februarie 2010 ). Dupa 3 ani de la căsătorie, a venit pe lume primul lor copil, Ileana, iar cu fiecare nou-nascută ei se iubeau din ce în ce mai mult.
"Soții Constantin și Profira Osoianu nu au fost muzicanți dintotdeauna, ca și tuturor oamenilor simpli și curați ai gliei. Când în 1971, pe lânga Casa de Cultura s-a deschis o filiala a Școlii de Muzică pentru copii, Constantin Osoianu, tata a cinci fete și al unui baiat, fără a mai sta pe gânduri, cumpără un baian și i-l pune în mâna Ileanei, fiica cea mai mare, care, pe atunci, avea doar 13 ani.
Romela va urma exemplul surorii, iar Valentina și Iulia au început a studia acordeonul. În 1973, în clasa de vioară este înscrisă Maria, iar mai apoi și Alic, pe atunci elev într-a opta. Încetul cu încetul, copiii lui Constantin și ai Profirei Osoianu încep a dezlega tainele muzicii. Seara, în casă nu gaseai loc de odihna: fiecare colțișor era ocupat de muzicanți. Repetau game, arpegii, exerciții, studii. Interpretau frânturi de melodii…
În curând noul ansamblu evolueaza în primul său concert public, alături de corul satului, pe scena Casei de Cultură. De atunci, orice sarbatoare a satului Horești era de neconceput fără participarea surorilor Osoianu.
