Teatrul de Vară Jean Constantin Techirghiol

Dan Puric ÅŸi-a propus să relateze cu umor, ironie ÅŸi sensibilitate situaÅ£ii de viaÅ£ă, mărturisind întâmplări ÅŸi vorbe memorabile ale marilor filosofi, oameni de carte, duhovnici ÅŸi oameni simpli care i-au marcat devenirea. În sprijinul demrsului său el aduce chiar ÅŸi un citat din marele poet Emil Botta (din păcate, oarecum uitat azi): „Se mimează dragostea de Å£ară, se mimează dragostea de om, se mimează orice. Vă spun eu ca mim. Sunt complexat. Åži-n contextul acesta de fraudă, în contextul acesta de fals eu trebuie să diagnostichez ÅŸi trebuie să mă întorc înlăuntrul meu ca să descopăr razele de lumină, razele acestea de copil al lui Dumnezeu. Păi te întorci înlăuntrul tău ÅŸi tu observi că sinea ta a dispărut. Într-un context de tip degenerativ eu vorbesc despre iubire. Iar eu pot să vorbesc despre iubire astăzi cu versul acesta minunat al lui Emil Botta din „Întunecatul April“: „Iubirea mă apără/ De aceea-mi port fruntea sus în exil printre oameni: Iubirea mă apără/ De aceea-mi port fruntea sus în exil printe oameni“. E un exil. UitaÅ£i-vă la cei care mai îndrăznesc să-ÅŸi iubească neamul astăzi. UitaÅ£i-vă la cei care mai îndrăznesc să-ÅŸi iubească mama astăzi. UitaÅ£i-vă mai ales la cuplurile de iubiÅ£i care mai îndrăznesc să se iubească astăzi. În contextul unor contracte matrimoniale. Totu-i contractual. Sunt exilaÅ£i. Dacă un om care nu iubeÅŸte este asemenea unui pom uscat, un neam care uită puterea de a iubi devine în timp o pustie sufletească“, declară Dan Puric.