Această apropiere nu a apărut din neant. Participarea Coreei de Sud la
Babel a fost substanțială prin prezența Companiei „CHANGPA”, apoi prin
trupele coordonate de Jeungwoo Son, pe atunci președintele Seoul Theater
Bomb Festival. Desigur că s-a legat și o prietenie. Am descoperit în primul rând
că între țările noastre sunt foarte multe lucruri similare... istoria nu ne-a răsfățat.
Cele două țări s-au aflat mereu la granița unor mari imperii. Teritoriile au fost
ocupate și apoi separate... noi am cunoscut comunismul... coreeni de nord încă îl
trăiesc.
Și România și Coreea încearcă să-și afirme identitatea culturală într-o
lume orientată spre globarizare.
În acest joc al istoriei, în prezent, teatrul are rolul său pentru a restabili
echilibrul în societate prin educație, prin estetica sa. Teatrul și numai teatrul
poate vorbi într-o formă artistică și elaborată despre istorie și politic și poate da
speranța de viitor prin susținerea ideii de dragoste și frumos.
Indiferent de țara în care te-ai născut, de limba ta, de starea de călător
descoperitor de noi locuri și oameni... trebuie să recunoaștem că suntem tributari
ideii de poveste. Povestea umple cu frumos golul lăsat de război. Povestea face
viața mai lesne de trăit.
Nu în ceea ce ne deosebește unii de alții trebuie să căutăm o cale de
înțelegere... ci ce ne apropie. Argonautas este o călătorie româno-coreeană plină
de curaj și sens artistic.
Vântul. Aud și simt vântul care ne purta pe mare spre țărm. Țărmul e
viața... Țărmul e capătul unei călătorii și începutul alteia..."